Definita cuvantului tânguire
TÂNGUÍRE, tânguiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamație. – V. tângui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tânguire
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. Vezi definitia »
ÎNVOLBURÁRE, învolburări, s. f. Acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej. – V. învolbura. Vezi definitia »
ARTIFICIALIZÁRE, artificializări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) artificializa. [Pr.: -ci-a-] Vezi definitia »
IMITÁRE, imitări, s. f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. – V. imita. Vezi definitia »
CONTRABRACÁRE, contrabracări, s. f. (Auto) Manevră folosită în special de piloții de curse, prin care roțile directoare sunt virate în aceeași parte spre care a derapat spatele automobilului, cu scopul redresării rapide a traiectoriei acestuia. (cf. contrabracaj) Vezi definitia »