Definita cuvantului temperament
TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane, care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temperament
Vint secetos care bate in tara noastra din sud-vest.-Lat.auster,-tri Vezi definitia »
SUPERCIMÉNT s.n. Ciment care se întărește foarte repede după ce se amestecă cu apa. [Cf. fr. superciment]. Vezi definitia »
DISTÁNT, -Ă adj. Rece, rezervat, necomunicativ, bățos. [< fr. distant]. Vezi definitia »
FOTOLUMINESCÉNT, -Ă, fotoluminescenți, -te, adj. Cu fotoluminescență. – Din fr. photoluminescent Vezi definitia »
INDEHISCÉNT, -Ă adj. (Despre fructe) Care nu se deschide la maturitate pentru a elibera semințele. [Cf. fr. indéhiscent]. Vezi definitia »