Definita cuvantului tiară
TIÁRĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tiară
ȚÂRÂIÁLĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâiálă s. f.] – Țârâi2 + suf. -eală. Vezi definitia »
coréică, coréici, s.f. (reg.) o parte a morii. Vezi definitia »
BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Dispozitiv de siguranță a circulației într-o mină. ♦ Fig. Obstacol, piedică. 2. Loc pe unde se intră în oraș și unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barrière. Vezi definitia »
LUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a unor corpuri de a emite radiații luminoase care nu sunt de natură termică. [Cf. fr. luminescence]. Vezi definitia »
METASTRUCTÚRĂ s. f. (chim., fiz.) rețea cristalină parțial distrusă, în care scheletul rețelei inițiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forțe e perturbat și regula valențelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată. (< meta- + structură) Vezi definitia »