Definita cuvantului traiectorie
TRAIECTÓRIE, traiectorii, s. f. Drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu traiectorie
MORFOPATOLOGÍE s. f. ramură a morfologiei (1) care studiază forma și structurile diferitelor organe în stare patologică. (< fr. morphopathologie) Vezi definitia »
NEOECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază ecosistemele recente. (< fr. néoécologie) Vezi definitia »
SUBMÉRSIE s.f. v. submersiune. Vezi definitia »
PIROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor înalte. ♦ Totalitatea metodelor experimentale de determinare a temperaturilor înalte ale corpurilor. [Gen. -iei. / < fr. pyrométrie]. Vezi definitia »
PERORÁȚIE s.f. 1. Încheiere a unui discurs în care toate argumentele prezentate anterior sunt reluate într-o formă restrânsă și cu un ton emfatic. 2. Expunere amplă, bombastică, incoerentă; perorare. [Gen. -iei, var. perorațiune s.f. / < lat. peroratio, fr. péroration]. Vezi definitia »