Definita cuvantului trânti
TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă. ♦ A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc. 2. Refl. A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului. 3. Tranz. A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la trântă, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tărtja.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trânti
COMÁTI s. m. pl. Nume dat (de romani) geto-dacilor de rând. – Din lat. comati. Vezi definitia »
BUZZATI [buțțáti] TRAVERSO, Dino (1906-1972), scriitor italian. Proză fantastică cu sensuri simbolice („Bàrnabo, omul munților”, „Monstrul Colombre”, „Deșertul tătarilor”). Vezi definitia »
viștí (-tésc, -ít), vb. – A se crăpa buzele de uscăciune. Lat. vĭescĕre (Candrea). În Olt., cuvînt rar. Vezi definitia »
citi, citesc I v. t. a ghici intențiile cuiva. II v. i. a bea, a trage la măsea. Vezi definitia »
ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a șterpeli, a ciordi, a ciujdi. Vezi definitia »