Definita cuvantului tribal
TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m. pl.) Nume dat unor triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV a. Cr., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre. – Din fr. tribal.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tribal
CONCESIONÁL, -Ă, concesionali, -e, adj. (Jur.) De concesiune, al concesiunii. [Pr.: -si-o-] – Din fr. concessionale. Vezi definitia »
CINCINÁL, -Ă, cincinali, -e, adj. Care se întinde pe o perioadă de cinci ani. ♦ (Substantivat, n.) Plan (economic) întocmit pe o perioadă de cinci ani. – Din fr. quinquennal, lat. quinquennalis (după cinci). Vezi definitia »
țambál (-le), s. n. – 1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. – 2. (Arg.) Barbă aspră greu de bărbierit. – 3. (Arg.) Telegramă. Lat. cymbalum, prin intermediul germ. Zimbal, mag. cimbalom (› var. țimbal), cf. ngr. ϰύμβαλον, sl. kimvalŭ (› var. înv. chimval, s. n., timpan, tobă), fr. cuymbale (› var. cimbal, s. n., timpan). – Der. țambalagiu, s. m. (cîntăreț la țambal). Vezi definitia »
GUTURÁL, -Ă, guturali, -e, adj. 1. (Despre sunete sau voce) Care este emis din fundul gâtului. 2. (Despre consoane) Velar. ◊ (Substantivat, f.) Consoana „k” este o guturală. – Din fr. guttural. Vezi definitia »
GERUNDIVÁL, -Ă adj. construit cu gerundivul. (< gerundiv + -al) Vezi definitia »