GHIÓC², ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (=cochlea). Vezi definitia »

SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque) Vezi definitia »

sfârâióc, sfârâioáce, s.n. (reg.) jucărie de copii confecționată dintr-o nucă golită de miez; bâzâitoare, sfârâiac, sfârâitoare. Vezi definitia »

VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok. Vezi definitia »

BOLBORÓC, bolboroci, s. m. (Rar) Bășică formată la suprafața apei când plouă sau când se aruncă ceva în ea. Vezi definitia »