ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica. Vezi definitia »

DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda. Vezi definitia »

pofídă (pofíde), s. f. – Ciudă. – Var. Mold. pohidă, prohită. Origine nesigură. După Cihac, II, 238, din pol. pochyba „greșeală”, cf. sb. himba „vicleșug”. Relația cu hîtru (Scriban) nu este convingătoare. – Der. împrohita, vb. (a disprețui), Mold., înv. Vezi definitia »

răscolníță, răscolníțe, s.f. (reg.) 1. răvășeală, dezordine. 2. furtună, vijelie. Vezi definitia »

BÚRBĂ s. f. Reziduu din substanțe mucilaginoase etc., pe fundul recipientelor în care se limpezește mustul. (< fr. bourbe) Vezi definitia »