Definita cuvantului tunică
TUNÍCĂ, tunici, s. f. 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliș cărnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tunică
MILÍMĂ s. f. Monedă divizionară în Tunisia (a mia parte dintr-un dinar). (din tunis. millime < arab. mallim < fr. millième = miime < v. fr. milisme < lat. mīllēsimus = miime < mīlle = mie) [MW, AHDEL] Vezi definitia »
BOTRIOCEFALÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară la om și la animale, produsă de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [< fr. bothriocéphalose]. Vezi definitia »
ACÚZĂ s.f. (Jur.; liv.) Învinuire, acuzare. [< acuza, cf. it. accusa]. Vezi definitia »
nitriéră, nitriére, s.f. (înv.) loc de unde se extrăgea nitrul (azotatul de potasiu). Vezi definitia »
dóică (dóici), s. f. – Dădacă. Sl. (bg. dojkŭ, slov. dojka), cf. pol. dojka „vacă cu lapte”, din sl. doiti „a alăpta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, Cihac, II, 98). – Der. doici, vb. (a alăpta); doicie, s. f. (timpul în care o femeie este doică). Doică (Banat, Olt., Munt.) circulă în Trans. în forma daică (ALR, 222), din mag. dajka (Gáldi, Dict., 123). Cf. doniță. Vezi definitia »