OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte]. Vezi definitia »

ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. (În instituții) Cameră în care stau cei care așteaptă să fie primiți. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.). – It. anticamera. Vezi definitia »

STINGHEREÁLĂ, stinghereli, s. f. 1. Faptul de a stingheri pe cineva; deranj, incomodare, stânjenire. 2. Faptul de a se simți stânjenit, incomodat; stânjeneală. – Stingheri + suf. -eală. Vezi definitia »

ápă (ápe), s. f. – 1. Lichid incolor care formează unul din învelișurile Pămîntului. – 2. Masă de apă, rîu, pîrîu, lac, mare. – 3. Lichid, umoare, secreție. – 4. Reflexe schimbătoare ale obiectelor care strălucesc. – Mr. apă, megl. apă, apu, istr. ape. Lat. ăqua (Pușcariu 91; Candrea-Dens.; REW 570; DAR); cf. it. acqua (sard. abba, engad. ouua), v. prov. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, port. agoa. Sensul 4, comun celorlalte limbi romanice, este propriu și ngr. νερό; uzul ngr. are și alte corespondențe cu rom., cf. a ști (ca) pe apă, ngr. ξέρω σὰ νερό; sau a nu fi în apele sale, ngr. χάνω τὰ νερό μου. Cf. apos. Der. apar, s. m. (sacagiu), pe care Pușcariu 92 și REW 572a îl derivă direct din lat. aquarius, dar care este mai curînd der. internă, pe baza suf. de agent -ar, cf. REW 570; DAR; Graur, Noms dágent, 90; Rosetti, I, 159; apăraie, s. f. (inundație); apătos, adj. (apos), formație internă în care suf. -os (‹ lat. ōsus, cf. apos) pare să se fi confundat cu terminația -tos de la vîrtos, muntos, sănătos etc. (Pușcariu 95 și DAR propun un prototip lat. *aquatōsus, care nu pare a fi mai clar); apătoșa, vb. (a țîșni apă, a se umple de apă); apșoară, s. f. (rîușor, pîrîu). Vezi definitia »

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Din fr. arquebuse. Vezi definitia »