babilón (-oáne), s. n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Vezi definitia »

FEROMÓN s. m. substanță chimică, biologic activă, secretată de unele insecte, pești, batracieni, mamifere, care influențează procesele de dezvoltare și comportamentul altor indivizi. (< engl. pheromone, fr. phéromone) Vezi definitia »

PENTAMERÓN s.n. Operă conținând povestirile unor evenimente întâmplate în timp de cinci zile. [Pl. -oane, -uri. / < it. pentameron, cf. gr. pente – cinci, hemera – zi]. Vezi definitia »

IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone) Vezi definitia »

MUFLÓN, mufloni, s. m. Gen de mamifere care cuprinde reprezentanți ai ovinelor sălbatice, cu coarne groase, în spirală (Ovis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. mouflon. Vezi definitia »