APOÉTIC, -Ă adj. Lipsit de poezie. [a- + poetic]. Vezi definitia »

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ◊ Expr. A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (Pop.) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [Pl. și: spicuri] – Lat. spicum. Vezi definitia »

GÉSTIC, -Ă I. adj. referitor la gestică. II. s. f. ansamblu de gesturi, de mișcări (in)voluntare care, alături de mimică, constituie forma nonverbală a comunicării. (< germ. Gestik) Vezi definitia »

EUROATLÁNTIC, -Ă adj. referitor la țările Europei care aparțin Alianței Atlanticului de Nord (NATO). (< euro¹- + atlantic) Vezi definitia »

ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -e, adj. Care ține de arheologie, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Fr. archéologique (< gr.). Vezi definitia »