Definita cuvantului focos
FOCÓS, -OÁSĂ, focoși, -oase, adj., s. n. 1. Adj. Plin de foc1 (II 1); înfocat, înflăcărat. 2. Adj. (Rar) Roșu ca focul1; aprins. 3. S. n. Dispozitiv de aprindere a încărcăturii expozive (la grenade, bombe, mine, etc.). – Foc1 + suf. -os.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu focos
SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre oameni) care crede în superstiții; întemeiat pe superstiții. (< fr. superstitieux, lat. superstitiosus) Vezi definitia »
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirația din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus. Vezi definitia »
GELATINÓS, -OÁSĂ adj. ca gelatina, de gelatină. (< fr. gélatineux) Vezi definitia »
sudós s.n. (reg.) loc dosnic. Vezi definitia »
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z