ciocáncă, ciocánce, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, țăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, țăpușă, țapină. Vezi definitia »

slobozeálă s.f. (reg.) 1. făină de grâu muiată și subțiată cu apă sau cu lapte ori amestecată cu smântână, cu care se drege sau se îngroașă sosul sau ciorba. 2. supă sau ciorbă de post. Vezi definitia »

a fi mare otravă expr. (intl.) a fi rutinat, a avea o experiență bogată; a nu putea fi înșelat. Vezi definitia »

BĂLBÍȘĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina înaltă de 30-120 cm, acoperită de peri aspri și cu flori roșii, mai rar albe (Stachys silvatica). Vezi definitia »

XILÓZĂ s. f. monozaharidă care se găsește în lemn, în paie etc. (< fr. xylose) Vezi definitia »