POLÓG², poloage, s. n. 1. Țesătură țărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă și folosită ca cergă, pătură, așternut etc. 2. Țesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva țânțarilor, a muștelor etc. – Din sl. podlogŭ, rus. polog. Vezi definitia »

HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

BULDÓG, buldogi, s. m. Câine cu trup îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și labe scurte și groase. [Acc. și: búldog] – Fr. bouledogue (<engl.). Vezi definitia »

ANTISIALAGÓG, -Ă adj., s. n. (factor) care diminuează, oprește secreția salivară. (< fr., engl. antisialagogue) Vezi definitia »

TOXICOLÓG, -Ă, toxicologi, -ge, s. m. și f. Specialist în toxicologie. – Din fr. toxicologue. Vezi definitia »