bói (-iuri), s. n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi. Vezi definitia »

spuzorói s.n. (reg.) azimă coaptă în spuză. Vezi definitia »

pungășói, pungășói, s.m. (reg.) pungaș mare. Vezi definitia »

copârștói, copârștói, s.m. (reg.) copil înalt și deșirat; cătărig. Vezi definitia »

trifolói s.n. (înv.) carte bisericească a slujbelor de sărbători; prăznicar. Vezi definitia »