popíncă, popínci, s.f. (reg.) 1. (la pl.) specii de ciuperci comestibile. 2. (la pl.) ghebe. 3. (la pl.) burete de casă. Vezi definitia »

MĂGĂREÁȚĂ, măgărețe, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măgăriță (1). 2. (Fam., în expr.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. – Măgar + suf. -eață. Vezi definitia »

APOTEÓZĂ s. f. 1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor. 2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare. 2. denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. (< fr. apothéose, lat., gr. apotheosis) Vezi definitia »

DOSPEÁLĂ, dospeli, s. f. Faptul de a dospi; (concr.) substanță folosită pentru a face să dospească un aluat; plămădeală. – Dospi + suf. -eală. Vezi definitia »

ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță. Vezi definitia »