NEOREALÍSM s. n. 1. Curent filozofic contemporan care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réalisme. Vezi definitia »

ASTERÍSM s. n. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții. (< fr. astérisme) Vezi definitia »

CHIETÍSM/CVIETÍSM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme) Vezi definitia »

SCOTÍSM s. n. doctrină a gânditorului medieval Duns Scot, sinteză a platonismului augustinian cu aristotelismul, reprezentat de Toma dÁquino, atribuind voinței preeminență asupra intelectualismului aristotelic. (< fr. scotisme) Vezi definitia »

FERIMAGNETÍSM s.n. (Fiz.) Formă de manifestare a proprietăților magnetice ale materiei, specifice feritelor. [< fr. ferrimagnétisme]. Vezi definitia »