Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ, fonoteci, s. f. 1. Colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție. – Din fr. phonothèque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
ALBUMÍNĂ s. f. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. (< fr. albumine) Vezi definitia »
CINÉTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază legile mișcării, ținând seama de masa corpurilor și de forțele care le pun în mișcare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinétique]. Vezi definitia »
pușcúță, pușcúțe, s.f. (pop.) 1. pușculiță, pușcă mică. 2. pușcoci, pușcală de soc (pentru copii). 3. praștie. 4. (în sintagma, art.) de-a pușcuța = numele unui joc de copii. 5. (înv.) colivie mică. Vezi definitia »
târcoseálă s.f. (reg.) apă murdară, cu noroi. Vezi definitia »
MREÁNĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, scr. mrena. Vezi definitia »