NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire. Vezi definitia »

ULTRAREFRACTÁR, -Ă adj. (despre materiale) rezistent la temperaturi foarte înalte. (< fr. ultra-refractaire) Vezi definitia »

vagonetár s. m., pl. vagonetári Vezi definitia »

DISCREȚIONÁR, -Ă adj. 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri ĕ = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< fr. discrétionnaire) Vezi definitia »

SOCIETÁR, -Ă s.m. și f. (Ieșit din uz) Membru al unei societăți literare, muzicale, teatrale. [Pron. -ci-e-. / < fr. sociétaire]. Vezi definitia »