ÚRĂ², uri, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. Cf. u r ă¹. Vezi definitia »

OVARÍTĂ, ovarite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a ovarelor (1), însoțită, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite. Vezi definitia »

BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse. Vezi definitia »

pliúhă (-he), s. f. – (Trans.) Scuipat. Rut. pljuvati „a scuipa” (Drăganu, Dacor., VI, 302). Vezi definitia »

PLATBÁNDĂ s. f. 1. fâșie de teren cu flori care mărginește despărțiturile unei grădini, ale unui parc. 2. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară, obținut prin laminare. ◊ piesă de tablă de oțel laminat, folosit la executarea grinzilor, pentru întărirea tălpilor acestora. 3. traversă, grindă orizontală din piatră; lintou. 4. mulură plată netedă sau puțin proeminentă. ◊ arhitravă, formând o bandă fără ornamente. (< fr. plate-bande) Vezi definitia »