MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla]. Vezi definitia »

RETASÚRĂ s. f. defect constând din goluri formate în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. (< fr. retassure) Vezi definitia »

CIUCUȘOÁRĂ, ciucușoare, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina și cu frunzele acoperite de peri, cu flori albe sau galbene (Alyssum). – Et. nec. Vezi definitia »

MIÁZĂ s. f. plagă superficială provocată de larvele unor muște. (< fr. myiase) Vezi definitia »

țéchiră (-re), s. f. – (Trans.) Coș mare. Germ. Zecker (Tiktin). Vezi definitia »