ÎNVECHÍT, -Ă, învechiți, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ◊ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieșit din actualitate, anacronic, depășit, perimat; care nu se mai folosește. ♦ Care are concepții vechi, depășite. – V. învechi. Vezi definitia »

ciunăvít, -ă, adj. (reg.) 1. batjocorit, măscărit. 2. tuns neregulat, ciumpăvit. Vezi definitia »

ÎMPĂIEJENÍT adj. v. împăiejeni. [DLRM] Vezi definitia »

nedeplinít, -ă, adj. (înv.) care este realizat încomplet, dezvoltat insuficient. Vezi definitia »

neciocârtít, -ă, adj. (reg.; despre oameni) grosolan, necioplit. Vezi definitia »