HÚSĂ, huse, s. f. Învelitoare de stofă, de pânză, de material plastic etc. cu care se acoperă mobilele, unele aparate, mașini sau materiale spre a le proteja, a le feri de praf, umezeală etc. – Din fr. housse. Vezi definitia »

tăpătúră, tăpătúri, s.f. (reg.) crestătură în copac înainte de a-l tăia; tapă. Vezi definitia »

MEDÚZĂ s. f. animal marin celenterat, cu corpul gelatinos, transparent, în forma unei ciuperci. (< fr. méduse) Vezi definitia »

pirándă (piránde), s. f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă. Vezi definitia »

pízmă, pízme, s.f. (înv.; pop.) 1. ciudă, necaz, nemulțumire; dușmănie, ură; invidie, gelozie; răutate, vrajbă. 2. zel, râvnă. Vezi definitia »