MÁISTRU, maiștri, s. m. 1. Persoană care are (și practică) o meserie; meșter; meseriaș; (în special) muncitor calificat care conduce de obicei o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maestru. ♦ Persoană iscusită, îndemânatică, abilă, pricepută. 2. Persoană care învață, instruiește pe cineva. – Din germ. Meister. Vezi definitia »

CALÁNDRU s. n. 1. mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material. 2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie. (< fr. calandre) Vezi definitia »

óstru² s.n. (reg.) joc de copii în două echipe de câte patru. Vezi definitia »

EXPONOMÉTRU s.n. Instrument pentru stabilirea duratei de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice; expozometru. [Cf. germ. Exponometer]. Vezi definitia »

VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre) Vezi definitia »