COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation. Vezi definitia »

HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor^{Vezi nota} raționale în economie. – Din fr. hydrologie. Vezi definitia »

CLAUSTRÁȚIE s.f. Claustrare. [Gen. -iei. / cf. fr. claustration]. Vezi definitia »

VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie. Vezi definitia »

PEROMELÍE s. f. anomalie congenitală la care extremitățile se termină în bont, prin reducerea oaselor mâinii sau piciorului. (< fr. péromélie) Vezi definitia »