GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia. Vezi definitia »

TENTÁȚIE s. f. ispită; atracție; dorință. (< fr. tentation, lat. tenptatio) Vezi definitia »

DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

SUPINÁȚIE, supinații, s. f. Mișcare de rotație a antebrațului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziție a antebrațului și a mâinii rezultând din mișcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination. Vezi definitia »

SAPONIFICÁȚIE s. f. saponificare. (< fr. saponification) Vezi definitia »