MIÁSMĂ, miasme, s. f. Emanație rău mirositoare; duhoare, putoare, exalație. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasme. Vezi definitia »

MONODRÁMĂ s. f. dramă în care joacă un singur personaj. (< germ. Monodrama, it. monodrama) Vezi definitia »

CLÁUZĂ s.f. Dispoziție, articol special al unei convenții, al unui contract etc. [Pron. cla-u-. / cf. lat.med. clausa, fr. clause]. Vezi definitia »

MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra. Vezi definitia »

IMPÓSTĂ s.f. 1. (Constr.) Bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. Mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. [Cf. it. imposta, fr. imposte]. Vezi definitia »