GĂLBENÚȘ, gălbenușuri, s. n. Partea centrală, sferică, de culoare galbenă, a oului de pasăre și de reptilă, bogată în substanțe nutritive. – Galben + suf. -uș. Vezi definitia »

péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Vezi definitia »

meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta. Vezi definitia »

săcălúș (săcălúșe), s. n. – Tun mic. Var. săcălaș. Mag. szakallás, din sl. sokolŭ „tun” (Cihac, II, 322; Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

CEAUNÁȘ, ceaunașe, s. n. Diminutiv al lui ceaun. [Pr.: cea-u-] – Ceaun + suf. -aș. Vezi definitia »