TOPITORÍE, topitorii, s. f. Instalație pentru topirea unor materiale. ♦ Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire, fibrele textile liberiene și se prelucrează pentru obținerea fuiorului. – Topitor + suf. -ie. Vezi definitia »

ONTOGONÍE, ontogonii, s. f. Studiu al apariției ființelor pe Pământ. – Din fr. ontogonie. Vezi definitia »

ESOFAGOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere anormală a peretelui esofagian, provocată de acțiunea sucului gastric în urma vomismentelor frecvente. [Gen. -iei. / < fr. oesophagomalacie, cf. gr. oesophagos – esofag, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

HIPERURICEMÍE s. f. creștere a cantității de acid uric și de urați din sânge. (< fr. hyperuricémie) Vezi definitia »

HEMATURÍE s. f. prezența sângelui în urină, datorată unei hemoragii a mucoasei căilor urinare. (< fr. hématurie) Vezi definitia »