CAVITAȚIE s. f. fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. (< fr. cavitation) Vezi definitia »

CITOZOOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul celulelor animale. [Gen. -iei. / < fr. cytozoologie]. Vezi definitia »

AGROLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din fr. agrologie. Vezi definitia »

BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie. Vezi definitia »

CICLOCEFALÍE s. f. monstruozitate congenitală constând în absența nasului și situarea ochilor, uniți, într-o singură orbită. (< fr. cyclocéphalie) Vezi definitia »