REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif. Vezi definitia »

SUPRESÍV, -Ă adj. supresor. (< fr. suppressif) Vezi definitia »

PROCLÍV, -Ă adj. (despre incisivii inferiori ai mamiferelor) înclinat către înainte, ceea ce împiedică, în general, tăierea alimentelor. (< fr. proclive, lat. proclivis) Vezi definitia »

SUBSTITUTÍV, -Ă adj. care substituie. ◊ (despre o medicație) care urmărește a compensa un deficit organic. (< fr. substitutif) Vezi definitia »

NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film, sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ. Vezi definitia »