DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif) Vezi definitia »

PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv. Vezi definitia »

ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus. Vezi definitia »

TERMOPROPULSÍV, -Ă adj. Care asigură propulsia prin energie termică. [Cf. fr. thermopropulsif]. Vezi definitia »

POLISPORTÍV, -Ă, polisportivi, -e, adj., s. m. și f. (Sportiv) care practică mai multe sporturi și este capabil să obțină în toate rezultate meritorii. – Poli- + sportiv. Vezi definitia »