Definita cuvantului autoînsămânțare
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu autoînsămânțare
ZONÁRE s.f. Zonificare. [< it. zonare]. Vezi definitia »
SPOROZOÁRE s.n.pl. (Zool.) Clasă de protozoare cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -zo-a-, sg. sporozoar. / cf. fr. sporozoaires, cf. gr. spora – spor, zoarion – animal mic]. Vezi definitia »
ECLUZÁRE s.f. Acțiunea de a ecluza și rezultatul ei. [< ecluza]. Vezi definitia »
CLIPÍRE, clipiri, s. f. Acțiunea de a clipi; clipeală. – V. clipi. Vezi definitia »
ÎNCASTRÁRE s. f. 1. acțiunea de a încastra. 2. mod de legătură prin încastrare (1). (< încastra) Vezi definitia »