KARATÉ s.n. (Sport) Metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziții, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (cf. fr. karaté < cuv. jap., din kara = gol + te = mână) [def. MDN] Vezi definitia »

REGLÉTE s. m. v. reglet. Vezi definitia »

CONTABILITATE CONSOLIDATA Vezi definitia »

IREDUCTIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi ireductibil. (< fr. irréductibilité) Vezi definitia »

ACUITÁTE s. f. 1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. 2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. (< fr. acuité) Vezi definitia »