Definita cuvantului francatură
FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu francatură
MOLECÚLĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care mai păstrează compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe *Moleculă-gram = cantitate dintr-o substanță a cărei greutate în grame este egală cu greutatea ei moleculară; mol1. – Din fr. molécule Vezi definitia »
ciubotă, ciubote s. f. 1. mitocan. 2. (peior.) ofițer sau subofițer din armată sau poliție. Vezi definitia »
CLÍCĂ s.f. Bandă, șleahtă, gașcă, grup de intriganți; coterie. [< fr. clique]. Vezi definitia »
SCRIITÚRĂ s. f. 1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului. ◊ artă scriitoricească. 2. aspect tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. (după fr. écriture) Vezi definitia »
plămădíță s.f. (reg.) amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; plămădeală. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z