TRAUMATÍSM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme. Vezi definitia »

SIMBIOTROFÍSM s. n. nutriție vegetală prin simbioză. (< fr. symbiotrophisme) Vezi definitia »

IZOPOLIMORFÍSM s.n. Proprietate a unor substanțe sau a unor minerale de a cristaliza în mai multe forme diferite; izopolimorfie. [Var. isopolimorfism s.n. / < engl. isopolymorphism]. Vezi definitia »

ORTODOXÍSM s. n. 1. Religia creștină ortodoxă. 2. Calitatea de a fi ortodox (2). 3. Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică; înclinare spre cultivarea temelor și motivelor religioase ortodoxe. – Ortodox + suf. -ism. Vezi definitia »

DELTAPLANÍSM s. n. sport practicat cu deltaplanul; deltaplanorism. (< fr. deltaplanisme) Vezi definitia »