AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din fr. embuscade. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s.f. Notă muzicală ornamentală care se execută înaintea unei note obișnuite, la interval de un ton sau de un semiton. [Pron. -gi-a-, pl. -ri. / < it. appoggiatura]. Vezi definitia »

ștérgură¹, ștérguri, s.f. (reg.) 1. ștergar. 2. batistă. 3. năframă. Vezi definitia »

VIBRÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Calitatea a ceea ce este vibrant. [< fr. vibrance]. Vezi definitia »

RETROMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Tip particular de dezvoltare a organismelor animale și vegetale în cursul căreia apar fenomene de degenerare. [< fr. rétromorphose, cf. lat. retro – înapoi, gr. morphosis – formare]. Vezi definitia »