cópcă (-ci), s.f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s.m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s.n. (altoire). Vezi definitia »

GÁLĂ¹ s.f. 1. Serbare mare cu caracter oficial; ceremonie. ◊ De gală = sărbătoresc, solemn. 2. Gală de box = reprezentație alcătuită din mai multe meciuri de box. [< fr., it. gala]. Vezi definitia »

CEFALÍTĂ, cefalite, s. f. Inflamație a creierului și a membranelor sale. – Din fr. céphalite. Vezi definitia »

strămătúșă, strămătúși, s.f. (înv. și reg.) sora tatălui sau a mamei bunicului sau bunicii; sora bunicului sau a bunicii. Vezi definitia »

LENTICÉLĂ, lenticele, s. f. Fiecare dintre porii care străbat scoarța arborilor, permițând respirația țesuturilor interne. – Din fr. lenticelle. Vezi definitia »