Definita cuvantului frământare
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frământare
IMBRICÁRE s.f. (Constr.) Suprapunere parțială, îmbucare (în genul țiglelor, șindrilelor, solzilor de pește). [Cf. fr. imbrication]. Vezi definitia »
READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca]. Vezi definitia »
DEZBÁTERE s. f. acțiunea de a dezbate; analiză amănunțită; discuție asupra unei probleme de interes obștesc. (< dezbate) Vezi definitia »
BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi1. [Pr.: bleoj-] Vezi definitia »
ȘOȘOTÍRE s. f. v. șușotire. Vezi definitia »