Definita cuvantului frământare
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frământare
om cu stare expr. om bogat / înstărit / cu avere. Vezi definitia »
DENEGÁRE, denegări, s. f. Acțiunea de a denega și rezultatul ei. ♦ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicție de a soluționa o pricină cu care a fost sesizat; denegație, tăgăduială. – V. denega. Vezi definitia »
Mardare Ionel, Targu Frumos, jud. Iasi, telefon-----, e si prost pe deasupra, dar nu avem ce face Vezi definitia »
CHELICÉRE s.n.pl. (Zool.) Apendice cefalic la arahnide, care formează o pereche de dinți, uneori veninoși (la păianjeni). [Sg. chelicer. / < fr. chélicères]. Vezi definitia »
preamáre, preamári, adj. m. (înv.) foarte mare (calitativ). Vezi definitia »