REDUCTÓR, -OÁRE adj. Care reduce. // s.n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a reduce o viteză, o presiune etc. 2. (Chim.) Material cu afinitate mare pentru oxigen, folosit pentru reducerea substanțelor oxidante; reductant, reducător. [Cf. fr. réducteur]. Vezi definitia »

DIASPÓR s.n. Oxid natural hidratat de aluminiu, care se găsește în zăcămintele de bauxită și uneori în rocile metamorfice. [Pron. di-as-. / < fr. diaspore, cf. gr. diaspora – dispersie]. Vezi definitia »

voltijór, voltijóri, s.m. (înv.) soldat din infanteria ușoară folosit ca tiralior (hărțuitor). Vezi definitia »

BACATÓR s. m. Soi de struguri cu ciorchini de mărime mijlocie, cu boabe rare, roșietice, cultivat pentru producerea vinurilor de masă. Vezi definitia »

TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război ușoară și rapidă, înzestrată pentru lansarea torpilelor. – Din fr. torpilleur. Vezi definitia »