Definita cuvantului frântură
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (=fractura) sau frânt + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frântură
CRISTÉLNIȚĂ, cristelnițe, s. f. (În ritualul bisericesc ortodox) Vas mare, de obicei de forma unei cupe, umplut până la jumătate cu apă, în care preotul afundă copilul la botez. – Din sl. krŭstilĩnica. Vezi definitia »
MANUTÁNȚĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [Cf. fr. manutention]. Vezi definitia »
VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -ariță. Vezi definitia »
SARCOMATÓZĂ s.f. (Med.) Apariția mai multor sarcomuri într-un organism. [< fr. sarcomatose]. Vezi definitia »
IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura. Vezi definitia »