deșuchiát (-tă), adj. – 1. Neglijent, șleampăt. – 2. Nebun, smintit. – Var. (Mold., Trans.) șuchiat, șuchet. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *dĭssubucŭlatus de la subucŭla „cămașe, tunică pe corp”; dacă primul sens este primitiv, cf. sp. descamisado; însă rezultatul ș nu este clar. După Scriban, de la șuchet, și acesta de la mag. süket „surd”; dar în acest caz nu s-ar explica compunerea cu des-. Pascu, I, 136, citează mr. discul’are „a deochea” ‹ lat. *de exoculāre (cf. deochia), care nu are legătură cu deșuchiat. Vezi definitia »

SUBORDONÁT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ♦ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné. Vezi definitia »

MOLIBDÁT, molibdați, s. m. Sare a acidului molibdenic. – Din fr. molybdate. Vezi definitia »

wolframát (sare a acidului wolframic) s. m., pl. wolframați Vezi definitia »

DEVASTÁT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ♦ Jefuit, prădat. – V. devasta. Vezi definitia »