MENȚIONÁ vb. I. tr. A semnala, a pomeni, a aminti ceva. ♦ A indica în mod special (ceva); a specifica. [Pron. -ți-o-. / < fr. mentionner]. Vezi definitia »

DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner]. Vezi definitia »

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I. v. încăpățâna. Vezi definitia »

hazná (haznále), s. f. – 1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná. – Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar. Vezi definitia »

ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare. Vezi definitia »