Definita cuvantului mir
MIR2, miruri, s. n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mir
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair. Vezi definitia »
SABÍR s.n. Limbă de circulație în bazinul mediteranean, compusă pe baza unui lexic italo-spaniol și cuvinte arabe. [< fr., it. sabir, cf. sp. saber – a ști]. Vezi definitia »
GAMBÍR s. m. Numele a două plante agățătoare subtropicale, din ale căror frunze se obține un extract folosit ca astringent (Ourouparia și Uncaria gambir). – Din lat. [Ourouparia și Uncaria] gambir, numele științific al plantelor. Vezi definitia »
TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir. Vezi definitia »
BALIKESIR, oraș în Turcia asiatică; 152,4 mii loc. (1985). Piață agricolă (bumbac, tutun). Textile, ciment; prelucr. pieilor. Nod de comunicații. Vezi definitia »