Definita cuvantului mir
MIR2, miruri, s. n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mir
curpapir, s. n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică. Vezi definitia »
EmFzIr <a href=„http://ryiwnaxsxuqv.com/”>ryiwnaxsxuqv</a>, [url=http://jdezpnztngyj.com/]jdezpnztngyj[/url], [link=http://zblttktjgxnm.com/]zblttktjgxnm[/link], http://tgrrnvjxcwfv.com/ Vezi definitia »
GLASPAPÍR s.n. Hârtie pe care a fost aplicat un strat de sticlă pisată; se întrebuințează la șlefuitul lemnului, al metalelor etc. [< germ. Glaspapier < Glas – sticlă, Papier – hârtie]. Vezi definitia »
sibír2 s.n. (reg.) oțel. Vezi definitia »
sictír interj. – Exprimă vulgar repulsia. Tc. sikdir, imperativ pasiv al lui sikmek „a se împerechea” (Șeineanu, II, 321; Lokotsch 1060), cf. ngr. σιϰτίρ „blestem”. – Der. sictiri, vb. (a înjura). Vezi definitia »