Fiinta care te -a nascut Vezi definitia »

îndreptá (îndrept, îndreptát), vb. – 1. A face drept ceea ce era îndoit sau strîmb. – 2. A rectifica, a corija. – 3. A reface, a aranja, a restabili. – 4. A călăuzi, a îndruma, a indica direcția. – 5. (Mold.) A arăta, a semnala. – 6. (Refl.) A se justifica. – 7. (Refl.) A îmbunătăți, a ameliora. – Var. (înv.) drepta, înderepta, îndirepta. Mr. ndreptu, ndreptare, megl. andrept, andriptari. De la drept, înv. derept, cu pref. factitiv în-, ca drum › îndruma, semn › însemna, etc. Der. directă de la un lat. *directāre sau *derectāre (Candrea-Dens., 515; DAR; Candrea), sau din lat. *indirectāre, cf. alb. ndërtoń (Philippide, II, 645), este posibilă, fără să pară probabilă. Directiāre apare la Virgilio Marón, cf. *addirectiāre › fr. adresser. Sensul 7 apare și în calabr. ndirizzari „a se ameliora (timpul)”. Există tendința de a conjuga eu îndreptez. – Der. îndreptător, adj. (care îndreaptă; călăuzitor); îndreptătură, s. f. (înv., corectare; îmbunătățire). Vezi definitia »

TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage]. Vezi definitia »

APUNTÁ, pers. 3 apuntează, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A se așeza pe puntea unui portavion (după ce a evoluat în aer). – Din punte. Vezi definitia »

ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e lung. (< fr., gr. éta) Vezi definitia »