RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique]. Vezi definitia »

gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele. Vezi definitia »

PODBEÁLĂ s. f. v. podbeal. Vezi definitia »

ă î ș ț á Vezi definitia »

ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Fam.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă. Vezi definitia »