POLIMÉR, -Ă I. adj. (biol.; despre organe, organisme) cu mai multe părți sau diviziuni. II. s. m. produs macromolecular a cărui moleculă este constituită prin unirea mai multor molecule de monomer. (< fr. polymère) Vezi definitia »

BAEYER [báiər], Adolf von (1835-1917), chimist german. Prof. univ. la München. A realizat sinteza indigoului, a descoperit condensarea anhidridei ftalice cu fenolii, a dezvoltat teoria tensiunilor ciclurilor. Premiul Nobel (1905). Vezi definitia »

FRUGIFÉR, -Ă adj. care dă fructe. (< fr. frugifère) Vezi definitia »

CANTONIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu întreținerea și paza unei porțiuni dintr-o șosea, dintr-o cale ferată. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cantonnier]. Vezi definitia »

MICROAMPÉR s.m. Unitate de intensitate a curentului electric, egală cu a milioana parte dintr-un amper. [Pron. -cro-am-. / < fr. microampère]. Vezi definitia »